O dramă. Un accident.

Un suflet zdrobit. Multe lacrimi.

Dar două brațe puternice o cuprind pe Maria și nu îi mai dau drumul.

„Eram și sunt îndrăgostit de femeia prietenului meu. De văduva care suferă după cel care a murit conducând mașina mea.

Iar acum ea mă sună pentru a-mi cere explicații de ce am vrut să o ajut (...). Voiam să îi fie bine. Voiam să o văd din nou fericită, toate astea pentru că îmi pasă cu adevărat de ea.

Dar nu am voie să spun asta. Nu atâta timp cât eu sunt cel care i-a pus lui Paul cheia în mână, lăsând-o pe ea fără soț.

Știu că trebuie să o las în pace, dar în același timp conștiința îmi cere să am grijă de ea, din umbră, fără ca ea să aibă contact cu mine.”